Dex.Ro Mobile
RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier. (Sursa: DEX '98 )

RATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier]. (Sursa: DN )

RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare) (Sursa: MDN )

RATIFICÁ vb. v. confirma. (Sursa: Sinonime )

ratificá vb., ind. prez. 1 sg. ratífic, 3 sg. și pl. ratífică (Sursa: Ortografic )

A RATIFICÁ ratífic tranz. (tratate, con-venții, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /<lat., it. ratifi-care, fr. ratifier (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ratifica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ratifica ratificare ratificat ratificând singular plural
ratifică ratificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ratific (să) ratific ratificam ratificai ratificasem
a II-a (tu) ratifici (să) ratifici ratificai ratificași ratificaseși
a III-a (el, ea) ratifică (să) ratifice ratifica ratifică ratificase
plural I (noi) ratificăm (să) ratificăm ratificam ratificarăm ratificaserăm, ratificasem*
a II-a (voi) ratificați (să) ratificați ratificați ratificarăți ratificaserăți, ratificaseți*
a III-a (ei, ele) ratifică (să) ratifice ratificau ratifica ratificaseră
* Formă nerecomandată