RĂSPÚNS,răspunsuri, s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunică celui care întrebă ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s-a adresat cuiva. ◊ Loc. vb. (Pop.) A da (sau a face) răspuns = a răspunde. ♦ Expunere, dovedire a cunoștințelor în fața unui examinator. ♦ Ripostă, replică. ♦ Soluție, dezlegare. 2. Știre, veste, informație. – Din lat. responsum. (Sursa: DEX '98 )
RĂSPÚNS ~urin. 1) Comunicare (orală sau scrisă) generată de o întrebare pusă de cineva. 2) Expunere a cunoștințelor la exa-mene. ◊ A chema la ~ a întreba; a chestiona. 3) pop. Vorbă sau acțiune promptă la spusele agresive ale cuiva; ripostă; replică. 4) mat. Soluționare a unei probleme; dezlegare; rezolvare. /<lat. responsum (Sursa: NODEX )
RĂSPÚNS s. 1. (înv.) răspundere. (Care e ~ul lui?)2. v. ripostă. 3. v. rezolvare. (Sursa: Sinonime )
RĂSPÚNS s. v. dovadă, indicație, indiciu, justificare, mărturie, motivare, moti-vație, pildă, probă, răspundere, respon-sabilitate, scuză, semn. (Sursa: Sinonime )
Răspuns ≠ întrebare (Sursa: Antonime )
răspúns s. n., pl. răspúnsuri (Sursa: Ortografic )
RĂSPÚNS (lat. responsum) s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunică celui care întreabă ceva. ♦ Expunere, dovedire a nivelului de cunoștințe într-un anumit domeniu în fața unui examinator. ♦ Replică, ripostă. 2. (În legătură cu verbele „a duce”, „a aduce”) Știre, informație. ♦ Soluție, dezlegare. 3. (TELEC.) Funcția de timp reprezentând mărimea de ieșire a unui sistem de transmisiune când la intrarea lui se aplică un anumit semnal în regim tranzitoriu sau în regim sinusoidal. 4. (BIOL.) R. imun = ansamblul reacțiilor declanșate de sistemul imun în momentul contactului organismului cu un agent străin (antigen), reacție care are drept scop neutralizarea și eliminarea agresorului. În cadrul r.i. globulele albe specializate (limfocite) sintetizează proteine numite anticorpi care interacționează cu antigenele, neutralizându-le. Sin.: reacție imună. (Sursa: DE )
