A cere socoteală sau seamă (cuiva) = a trage la răspundere (pe cineva)
A da seama (sau socoteala) = a răspunde de ceva
A fi (sau a se afla, a trece) pe linie moartă = a nu mai juca un rol de seamă, a fi înlăturat dintr-un post de răspundere
A lua (pe cineva) pe seamă = a lua (pe cineva) în grija și pe răspunderea sa
A lua focul cu mâna altuia sau a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprindă o acțiune primejdioasă, a fugi de răspundere, lăsând munca pe seama altuia
A nu avea gură (să răspunzi sau să spui ceva) = a nu avea putința sau curajul (de a mai răspunde sau de a mai spune ceva)
A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv
A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară
A pune (ceva) în sarcina cuiva = a arunca răspunderea asupra cuiva, a face pe cineva vinovat
A purta răspunderea = a fi răspunzător
A ridica (sau a înălța) glasul = a vorbi, a răspunde cu un ton ridicat, tare, răstit; a protesta
A se ascunde (sau a se da) după deget = a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere
A se spăla pe mâini = a refuza să-și ia răspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile)
A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător
A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe
A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) împotrivă = a contrazice
A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior
A-i lua (cuiva) comanda = a înlătura (pe cineva) de la un post de răspundere, în special de la comanda unei unități militare
A-i pune (cuiva) mâna în piept (sau în gât) = a prinde a înșfăca (pe cineva); a cere cuiva socoteală; a(-l) trage la răspundere
A-și lua răspunderea = a se declara și a se socoti răspunzător de ceva
Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent
Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva
Să crești mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni
Tacă-ți gura sau taci din gură! = nu mai vorbi! isprăvește! 3) A nu răspunde, a nu riposta
a vorbi în replici = a răspunde în cursul unor dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse
RĂSPÚNDE,răspúnd, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ Intranz. A face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoștințelor sale în fața unui examinator. 2. Intranz. A reacționa prin vorbe, gesturi, atitudini la acțiuni, solicitări, provocări etc.; a replica, a riposta, a obiecta. ♦ A interveni într-o discuție (publică), combătând (oral sau în scris) teza cuiva. ♦ A scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare. 3. Intranz. A constitui o explicație la o întrebare. 4. Intranz. A da urmare unui apel; a da ascultare unei chemări, a se supune. ♦ A lămuri o problemă la cererea sau la sesizarea cuiva. 5. Intranz. Fig. A satisface. ♦ (Înv.) A se potrivi, a corespunde. 6. Intranz. A avea comunicație cu..., a străbate până la... ♦ (Despre senzații fizice sau psihice) A se face simțit, a se transmite; a răzbate, a răsuna. 7. Refl. (Înv.) A comunica cu cineva, a ține legătura cu o persoană sau cu un grup de persoane. 8. Intranz. A da socoteală, a fi responsabil, a-și lua răspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva. 9. Tranz. (Înv.) A achita, a plăti o sumă de bani. [Prez. ind. și: (reg.) răspunz] – Lat. respondere. (Sursa: DEX '98 )
A RASPÚNDE răspúnd 1. intranz. 1) A da un răspuns. ◊ ~ în doi peri a da un răspuns evaziv. 2) A reacționa într-un anumit fel (prin vorbe, gesturi etc.) la un imbold venit din afară. 3) fig. (mai ales despre obiecte) A fi în spiritul anumitor exigențe; a corespunde cerințelor. 4) rar A avea ieșire (în sau spre ceva). 5) (despre fenomene fizice sau psihice) A-și manifesta efectele. 6) A fi responsabil de cineva sau de ceva. 7) (despre obiecte) A produce efectul așteptat. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propoziție complementară) A aduce la cunoștință. Mi-a răspuns că n-are obiecții. /<lat. respondere (Sursa: NODEX )
A SE RĂSPÚNDE mă răspúndintranz. pop. A ține legături (unul cu altul); a comunica reciproc. /<lat. respondere (Sursa: NODEX )
RĂSPÚNDE vb. 1. v. replica. 2. a întoarce, a replica. (I-a ~ vreo două!)3. v. garanta. 4. v. corespunde. (Sursa: Sinonime )
RĂSPÚNDE vb. v. achita, lichida, onora, plăti. (Sursa: Sinonime )
A răspunde ≠ a întreba (Sursa: Antonime )
răspúnde (răspúnd, răspúns), vb. – 1. A contesta, a replica. – 2. A corespunde, a avea aceleași deprinderi. – 3. A fi conform cu ceea ce se așteaptă. – 4. A replica, a riposta. – 5. A fi obligat, a garanta. – 6. A încredința, a certifica. – 7. A plăti, a da socoteală. – 8. A privi spre, a a fi situat, a comunica. – 9. A trece, a străbate. – Mr. respun(ere), istr. respundesc. Lat. respondĕre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1446; REW 7400), cf. it. rispondere, port. respondre, fr. répondre, sp., port. responder. Prez. sing. are două forme răspund (răspunz), răspunzi, cf. să răspundă (să răspunză). Uz general (ALR, II, 26). Der. răspuns, s. n. (ripostă, replică; înv., socoteală), din lat. responsum; răspundere, s. f. (responsabilitate); răspunzător, adj. (responsabil); nerăspunzător, adj. (iresponsabil). – Cf. corespunde. (Sursa: DER )
răspúnde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răspúnd, perf. s. 1 sg. răspúnsei, 1 pl. răspúnserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. răspúndă; part. răspúns (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
raspunde
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
