Dex.Ro Mobile
Vezi 19 expresii

RASÁ1 vb. refl. (despre vin, șampanie) a se așeza, a se limpezi. (< fr. rasseoir) (Sursa: MDN )

RÁSA2 s. f. treaptă de eroziune largă, de forma unei terase de-a lungul unui țărm, deasupra falezei. (< sp. rasa) (Sursa: MDN )

rasá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. raseáză (Sursa: Ortografic )

rasá s. f. (Sursa: Ortografic )

RAS2, -Ă, rași, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ◊ Expr. (Fam.) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă. 2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare. 3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial. Zboară ras cu pământul. 5. Plin până la marginea de sus, foarte plin. – V. rade. (Sursa: DEX '98 )

RÁSĂ1, rase, s. f. 1. Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice. ◊ De rasă = de soi, bun: select. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populații, caracterizate prin culoarea părului, a pielii și prin alte particularități exterioare. – Din fr. race, germ. Rasse. (Sursa: DEX '98 )

RÁSĂ2, rase, s. f. Haină de postav, largă și lungă până la călcâie, pe care o poartă preoții, călugării și călugărițele pe deasupra îmbrăcămintei. – Din sl. rasa. (Sursa: DEX '98 )

RAS rásă (rași, ráse) 1) v. A RADE.C-o fi tunsă, c-o fi rasă ba că-i una, ba că-i alta. 2) (despre vase) Care este umplut până la limită; plin ochi. 3) (despre terenuri) Care nu are ridicături sau adâncituri; fără denivelări; drept. /v. a rade (Sursa: NODEX )

RÁSĂ1 ~e f. 1) biol. Categorie sistematică intermediară între specie și individ. 2) Ansamblu de organisme animale cu anumite trăsături ereditare comune; soi; specie. Cal de ~ arabă. 3) Grup etnic format pe un anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar prin caractere ereditare comune (pigmentația pielii, forma capului, ochilor, nasului etc.). ~ mongoloidă. ~ europoidă. [G.-D. rasei] /<fr. race, germ. Rasse (Sursa: NODEX )

RÁSĂ2 ~e f. Haină largă și lungă până la călcâie, purtată de preoți și de călugări pe deasupra îmbracămintei. /<sl. rasa (Sursa: NODEX )

RAS s.m. Înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat, de regulă, căpeteniilor de provincii istorice. [Pl. rași. / < fr., ar. ras]. (Sursa: DN )

RÁSĂ s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebită de alte varietăți ale aceleiași specii și ale cărei caractere distinctive se transmit de la o generație la alta; soi. ♦ De rasă = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, având drept caractere distinctive culoarea pielii și a părului, trăsăturile feței etc., particularități care nu contrazic unitatea biologică a întregii omeniri și nu constituie un criteriu științific pentru diferențierea ei în grupări sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse]. (Sursa: DN )

TÁBULA RÁSA loc.s. Expresie folosită de filozoful englez John Locke și în alte sisteme filozofice pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ A face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele. [< lat. tabula rasa – masă ștearsă]. (Sursa: DN )

RAS s. m. înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat căpeteniilor de provincii istorice. (< fr. ras) (Sursa: MDN )

RÁSĂ s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea îndelungată la mediul cosmogeografic și la condițiile istorice de viață economico-sociale, având drept caractere distinctive culoarea pielii, a părului, trăsăturile feței etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeași specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse) (Sursa: MDN )

TÁBULA RÁSA loc. s. expresie folosită pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ a face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei pentru a adopta altele. (< lat. tabula rasa) (Sursa: MDN )

RAS adj. v. drept, neted, plan, plat, șes. (Sursa: Sinonime )

RAS adj., adv. 1. adj. v. bărbierit. 2. adj. v. răzuit. 3. adv. v. razant. (Sursa: Sinonime )

RÁSĂ s. (BIOL.) 1. soi, specie, (pop.) sămință, (prin Transilv. și Munt.) strană. (~ de vite.) 2. sânge. (Cal de ~ arabă.) 3. (înv.) soi. (~ mongolă.) 4. rasă ecologică = ecotip. (Sursa: Sinonime )

RÁSĂ s. (BIS.) (înv.) schimă. (A îmbrăcat ~ mona-hală.) (Sursa: Sinonime )

rásă (ráse), s. f. – Veșmînt călugăresc. – Mr. rasă. Mgr. ῥάσον, parțial prin intermediul sl. (sb., cr., rut., pol.) rasa (Miklosich, Fremdw., 121; Cihac, II, 307; Murnu 49; Conev 83; Vasmer, Gr., 127), cf. bg. ras, it., sp. raso. – Der. rasofor, s. m. (călugăr), din ngr. ῥασοφόρος (Gáldi 246). (Sursa: DER )

rásă (ráse), s. f. – Grup biologic; spiță, soi; castă. Fr. race. (Sursa: DER )

rásă (grup biologic, haină) s. f., g.-d. art. rásei; pl. ráse (Sursa: Ortografic )

tábula rása loc. s., loc. adj. lat. (Sursa: Ortografic )

TABULA RASA (‹ lat. „tablă ștearsă”) Expresie folosită de scolastici (Toma d’Aquino) și mai frecvent de J. Locke pentru a descrie intelectul uman la naștere pe care nu s-a imprimit nicio senzație. ◊ Expr. A face t.r. = a renunța la tot (pentru a relua totul de la început). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
ras (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ras rasul ra rasa
plural rași rașii rase rasele
genitiv-dativ singular ras rasului rase rasei
plural rași rașilor rase raselor
vocativ singular
plural

rasa (vb.)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rasa rasare rasat rasând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) rasea (să) raseze rasa rasă rasase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) rasea (să) raseze rasau rasa rasaseră

rasa (s.f.)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rasa rasa
plural rase rasele
genitiv-dativ singular rase rasei
plural rase raselor
vocativ singular raso
plural raselor

rasă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ra rasa
plural rase rasele
genitiv-dativ singular rase rasei
plural rase raselor
vocativ singular rasă, raso
plural raselor