Dex.Ro Mobile
Vezi 50 expresii

« Back
RAS2, -Ă, rași, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ◊ Expr. (Fam.) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă. 2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare. 3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial. Zboară ras cu pământul. 5. Plin până la marginea de sus, foarte plin. – V. rade. (Sursa: DEX '98 )

RAS rásă (rași, ráse) 1) v. A RADE.C-o fi tunsă, c-o fi rasă ba că-i una, ba că-i alta. 2) (despre vase) Care este umplut până la limită; plin ochi. 3) (despre terenuri) Care nu are ridicături sau adâncituri; fără denivelări; drept. /v. a rade (Sursa: NODEX )

RAS s.m. Înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat, de regulă, căpeteniilor de provincii istorice. [Pl. rași. / < fr., ar. ras]. (Sursa: DN )

TÁBULA RÁSA loc.s. Expresie folosită de filozoful englez John Locke și în alte sisteme filozofice pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ A face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele. [< lat. tabula rasa – masă ștearsă]. (Sursa: DN )

RAS s. m. înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat căpeteniilor de provincii istorice. (< fr. ras) (Sursa: MDN )

TÁBULA RÁSA loc. s. expresie folosită pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ a face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei pentru a adopta altele. (< lat. tabula rasa) (Sursa: MDN )

RAS adj. v. drept, neted, plan, plat, șes. (Sursa: Sinonime )

RAS adj., adv. 1. adj. v. bărbierit. 2. adj. v. răzuit. 3. adv. v. razant. (Sursa: Sinonime )

tábula rása loc. s., loc. adj. lat. (Sursa: Ortografic )

TABULA RASA (‹ lat. „tablă ștearsă”) Expresie folosită de scolastici (Toma d’Aquino) și mai frecvent de J. Locke pentru a descrie intelectul uman la naștere pe care nu s-a imprimit nicio senzație. ◊ Expr. A face t.r. = a renunța la tot (pentru a relua totul de la început). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
rade   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rade radere ras răzând singular plural
rade radeți, rădeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rad, raz (să) rad, raz rădeam răsei răsesem
a II-a (tu) razi (să) razi rădeai răseși răseseși
a III-a (el, ea) rade (să) radă, ra rădea rase răsese
plural I (noi) radem (să) radem rădeam raserăm răseserăm, răsesem*
a II-a (voi) radeți (să) radeți rădeați raserăți răseserăți, răseseți*
a III-a (ei, ele) rad (să) radă, ra rădeau raseră răseseră
* Formă nerecomandată

rage   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rage ragere ras răgând singular plural
ragi, rage rageți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rag (să) rag răgeam răsei răsesem
a II-a (tu) ragi (să) ragi răgeai răseși răseseși
a III-a (el, ea) rage (să) ra răgea rase răsese
plural I (noi) ragem (să) ragem răgeam raserăm răseserăm, răsesem*
a II-a (voi) rageți (să) rageți răgeați raserăți răseserăți, răseseți*
a III-a (ei, ele) rag (să) ra răgeau raseră răseseră
* Formă nerecomandată

ras (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ras rasul ra rasa
plural rași rașii rase rasele
genitiv-dativ singular ras rasului rase rasei
plural rași rașilor rase raselor
vocativ singular
plural

ras (fapt; -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ras rasul
plural rasuri rasurile
genitiv-dativ singular ras rasului
plural rasuri rasurilor
vocativ singular
plural

raș   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular raș rașul
plural rașuri rașurile
genitiv-dativ singular raș rașului
plural rașuri rașurilor
vocativ singular
plural

răs   invariabil

râde   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) râde râdere râs râzând singular plural
râzi, râde- râdeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) râd, râz (să) râd, râz râdeam râsei râsesem
a II-a (tu) râzi (să) râzi râdeai râseși râseseși
a III-a (el, ea) râde (să) râdă, râ râdea râse râsese
plural I (noi) râdem (să) râdem râdeam râserăm râseserăm, râsesem*
a II-a (voi) râdeți (să) râdeți râdeați râserăți râseserăți, râseseți*
a III-a (ei, ele) râd (să) râdă, râ râdeau râseră râseseră
* Formă nerecomandată

râs (animal)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular râs râsul
plural râși râșii
genitiv-dativ singular râs râsului
plural râși râșilor
vocativ singular
plural

râs (acțiune)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular râs râsul
plural râsuri râsurile
genitiv-dativ singular râs râsului
plural râsuri râsurilor
vocativ singular
plural