A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol
A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar
A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva
A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări
A face literatură = a părăsi domeniul faptelor reale, a trece la exagerări, la înflorituri
A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase
A fi călare (sau stăpân) pe situație = a fi stăpân pe împrejurări în momente grele, critice
A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare
A i se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-și aranja treburile
A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop
A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva
A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu
A pescui în apă tulbure = a se folosi de împrejurări tulburi, pentru dobândirea unui câștig
A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului
A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzâri sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț
A se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură
A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa
A sta (sau a rămâne, a se menține) pe poziție = a-și menține părerile, hotărârile
A te pune în situația cuiva = a încerca să înțelegi împrejurările în care se află altul, pentru a-ți da seama de modul lui de a gândi sau de a reacționa
A umbla pe două cărări = a umbla clătinându-se, a fi beat
A umbla pe șapte cărări = a fi beat
A ține socotelile = a fi însărcinat cu socoteala intrării și ieșirii banilor într-o întreprindere
A(-și) lua lumea în cap = a pleca (departe) părăsind totul (mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc.)
A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața
A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2) Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap
A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum
A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea cuiva
A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul
A-și strânge fruntea (sau sprâncenele) sau a strânge din sprâncene = a-și încreți fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulțumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî
A-și îndrepta cărările (într-o direcție) = a apuca într-o direcție
La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz
Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul
Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bună voie; constrâns de împrejurări
Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit
În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile
RAR, -Ă,rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, într-un șir de lucruri sau de ființe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară.3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obișnuit; care se desfășoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puțin numeros, care se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate. ♦ Neobișnuit, excepțional. 5. Distins, ales, scump, prețios (prin faptul că nu se întâlnește prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatră rară = piatră prețioasă. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară (I 2). – Lat. rarus. (Sursa: DEX '98 )
RĂRÍ,răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțini la număr. 2. Refl. și tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol. A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar. (Sursa: DEX '98 )
A RĂRÍ ~ésctranz. A face să se rărească. ◊ A (o) mai ~ cu ceva a reduce periodici-tatea sau intensitatea unei acțiuni. A (o) mai ~ pe undeva (sau pe la cineva) a se duce mai rar pe undeva (sau pe la cineva). /Din rar (Sursa: NODEX )
A SE RĂRÍ se ~éșteintranz. A deveni mai rar. Pânza s-a rărit. /Din rar (Sursa: NODEX )
RAR1adv. 1) La intervale de timp mai mari decât cele obișnuite; rareori. Ne scrie rar. 2) La distanță mai mare decât cea obișnuită sau cea practicată. A semăna rar porumbul. 3) Fără grabă. A păși rar. A vorbi rar. /<lat. rarus (Sursa: NODEX )
RAR2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se află la intervale mai mari sau care sunt mai puțin numeroase decât în mod obisnuit. Pădure rară. ◊ Rară-neagră varietate de viță de vie, având struguri cu boabe mari negre, distanțate una de alta. 2) Care este mai puțin dens, mai puțin compact. 3) Care este puțin răspândit, puțin frecvent. Frumusețe rară. 4) rar Care este de mare valoare; prețios; scump. Piatră rară. Exemplar rar. /<lat. rarus (Sursa: NODEX )
RAR adj., adv. 1. adj. v. distanțat. 2. adj. afânat, moale, poros, pufos, (rar) înfoiat, țărânos, (reg.) puhav. (Pământ ~.)3. adj. rarefiat, rărit, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.)4. adj. subțire, transparent, ușor, (înv.) ușure. (O ceață ~; un material ~.)5. adj. lent. (Bătaia ~ a pendulei.)6. adv. v. adagio. 7. adv. puțin, rareori. (Venea ~ pe la noi.)8. adv. v. rareori. 9. adj. v. deosebit. 10. adj. v. scump. (Sursa: Sinonime )
RĂRÍ vb. 1. v. spația. 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pânza să ~.)3. a se destrăma, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a ~.) (Sursa: Sinonime )
A rări ≠ a îndesi (Sursa: Antonime )
Rar ≠ des (Sursa: Antonime )
rar (ráră), adj. – 1. Puțin, redus, limitat. – 2. Depărtat, distanțat. – 3. Neobișnuit, excepțional. – 4. (Adv.) De puține ori. – 5. (Adv.) Domol, lin. – Mr. area, rar. Lat. rarus (Pușcariu 1437; REW 7067), cf. it., sp., port. raro, fr. rare, prov. rar. – Der. arar, adv. (de puține ori); (a)rareori, adv. (de puține ori); rara, adv. (încet, fără grabă), se folosește mai ales cu reduplicare; rări, vb. (a spația; a frecventa mai puțin; refl., a se împuțina); rărime, s. f. (raritate, singularitate); răriș, s. n. (chelie, loc liber între obiecte); rarefacți(un)e, s. f., din fr. raréfaction; rarisim, adj., din fr. rarissime; raritate, s. f., din lat. raritas (sec. XIX). Rareș, adj., folosit mai ales ca poreclă, azi înv., pare să fi indicat o persoană mică de statură (după Tiktin, o persoană cu păr puțin). (Sursa: DER )
rar adj. m., pl. rari; f. sg. ráră, pl. ráre (Sursa: Ortografic )
rărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rărésc, imperf. 3 sg. răreá; conj. prez. 3 sg. și pl. răreáscă (Sursa: Ortografic )
