Dex.Ro Mobile
RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur. (Sursa: DEX '98 )

RAPORTÓR s.n. Instrument gradat în formă de semicerc folosit pentru măsurarea unghiurilor. [< fr. rapporteur]. (Sursa: DN )

RAPORTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care prezintă un raport. [< fr. rapporteur]. (Sursa: DN )

RAPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea și măsurarea unghiurilor. (< fr. rapporteur) (Sursa: MDN )

RAPORTÓR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ul se măsoară unghiurile.) (Sursa: Sinonime )

raportór (persoană) s. m., pl. raportóri (Sursa: Ortografic )

raportór (instrument) s. n., pl. raportoáre (Sursa: Ortografic )

RAPORTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Persoană care prezintă un raport; referent. /<fr. rapporteur (Sursa: NODEX )

RAPORTÓR2 ~oáre n. Instrument gradat care servește la măsurarea și desenarea unghiurilor. /<fr. rapporteur (Sursa: NODEX )

raportoáre s. f., g.-d. art. raportoárei; pl. raportoáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
raportor   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular raportor raportorul raportoare raportoarea
plural raportori raportorii raportoare raportoarele
genitiv-dativ singular raportor raportorului raportoare raportoarei
plural raportori raportorilor raportoare raportoarelor
vocativ singular
plural