Dex.Ro Mobile
RÁPIȚĂ s. f. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu tulpina lungă, subțire și ramificată și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei (Brassica napus oleifera și Brassica rapa oleifera). – Din bg. rapița. (Sursa: DEX '98 )

RÁPIȚĂ s. (BOT.) 1. (Brassica napus și rapa) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-câmp, curechi-sălbatic. 2. rapiță-sălbatică (Nasturtium palustre) v. brâncuță. (Sursa: Sinonime )

rápiță (-țe), s. f. – Plantă (Brassica napus, B. rapa). Sl. rĕpica, sau bg. rapica, sb., cr., slov. repica (Cihac, II, 306; Tiktin; Conev 48), din sl. rĕpa „nap”, cf. mag. repcza. (Sursa: DER )

rápiță s. f., g.-d. art. rápiței (Sursa: Ortografic )

RÁPIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee furajeră cu tulpina înaltă, subțire și ramificată, cu flori mărunte, galbene-aurii, cultivată și pentru fructele ei, din ale căror semințe se extrage ulei folosit în alimentație și în industrie. 2) colect. Semințe ale acestei plante. /<bulg. rapica (Sursa: NODEX )

RAPIȚĂ ÁLBĂ s. v. muștar. (Sursa: Sinonime )

RAPIȚĂ DE CÂMP s. v. muștar, nap sălbatic. (Sursa: Sinonime )

RAPIȚĂ DE MUȘTÁR s. v. muștar. (Sursa: Sinonime )

RAPIȚĂ SĂLBÁTICĂ s. v. muștar, nap sălbatic, ridiche sălbatică. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
rapiță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rapiță rapița
plural
genitiv-dativ singular rapițe rapiței
plural
vocativ singular rapiță, rapițo
plural