RÁNGĂ, răngi, s. f. Bară de fier, teșită la unul din capete, servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RÁNGĂ s. (TEHN.) (pop.) ștangă, (reg.) manelă, răzuș, (Transilv.) parângă. (A ridica ceva cu o ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

rángă s. f., g.-d. art. răngii; pl. răngi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

RÁNGĂ răngi f. Unealtă constând dintr-o bară de oțel (teșită la un capăt), folosită ca pârghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; raz. /Orig. nec. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard