(Cu) strângere de inimă = (cu un) puternic sentiment de teamă, de durere, de regret etc.
A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situație dificilă, când nu mai poate face cum vrea
A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom
A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva)
A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge, a obliga să se supună
A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau a nu-și mai strânge picioarele = a nu (mai) sta potolit, liniștit, a alerga de colo-colo; a umbla mult
A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligații
A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie
A pune cuiva ștreangul de gât = a constrânge pe cineva să facă un lucru
A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit
A pune la o parte = a economisi, a strânge
A pune mână de la mână = a strânge, a aduna (bani, obiecte etc.) prin contribuție benevolă
A pune șaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva
A ridica masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat
A rupe (sau a frânge cuiva) turta = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil
A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva
A se aduna (sau se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare
A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva)
A se face mototol = a se strânge, a se ghemui (de durere etc.)
A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă
A se strânge (sau a se aduna) lumea ca la moși = a se aduna lume multă pentru a vedea ceva neobișnuit
A se strânge în sine = a deveni puțin comunicativ, a se închide în sine
A strânge (pe cineva) cu ușa (sau în clește, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga (pe cineva) să recunoască ceva
A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe cineva)
A strânge bani la ciorap = a aduna bani, a face economii
A strânge cureaua = a răbda (de foame); a fi obligat să-și restrângă (mult) cheltuielile de trai
A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap
A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din cauza unei senzații de jenă fizică
A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispreț, de nepăsare, de nedumerire, de neputință
A strânge masa = a aduna de pe masă mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat
A strânge patul = a strânge, a aduna așternutul în care s-a dormit
A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă
A strânge prin casă (sau prin odaie etc.) = a deretica
A strânge în chingi = a închinga strâns un cal; a constrânge pe cineva, a lua din scurt
A strânge șurubul = a întrebuința mijloace (abuzive) de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva)
A îmbrăca (cu sau în) caftan = a (se) ridica la rangul de domn sau de boier
A închide mâna = a strânge degetele, făcând mâna pumn
A întinde (cuiva) mâna (sau mâinile) = a) a îndrepta brațul către o persoană pentru a-i strânge mâna în semn de salut; b) a veni în ajutorul cuiva
A(-și) da mâna (cu cineva) = a) a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare; b) A se alia, a colabora
A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva)
A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante
A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii, etc.)
A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; a o șterge, a-și lua tălpășița
A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale
A-și strânge fruntea (sau sprâncenele) sau a strânge din sprâncene = a-și încreți fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulțumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî
A-și strânge gura = a se reține; a tăcea din gură
A-și strânge pumnii = a-și încleșta pumnii în semn de mânie (reținută)
A-și subția buzele (sau gura) = a-și strânge buzele, făcându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor
A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar
RANG,ranguri s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. (Franțuzism înv.) Șir de persoane. – Din fr. rang. (Sursa: DEX '98 )
RANGs.n.1. Loc ocupat de o persoană sau de o instituție într-o ierarhie. ♦ Treaptă, situație socială. 2. Clasificare a navelor potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (Mat.) Locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. [< fr. rang]. (Sursa: DN )
RANGs. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie. ◊ treaptă, situație socială. ◊ locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir. ♦ (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent. (< fr. rang) (Sursa: MDN )
RANG s. 1. v. titlu. 2. v. demnitate. 3. grad, poziție, situație, treaptă, (înv.) stepenă. (~ul cel mai înalt în ierarhia socială.)4. v. ierarhie. 5. v. condiție. 6. v. funcție. 7. v. categorie. 8. categorie, ordin. (De prim ~.) (Sursa: Sinonime )
RANG s. v. rând, șir, șirag. (Sursa: Sinonime )
rang s. n., pl. ránguri (Sursa: Ortografic )
RANG ~urin. 1) Treaptă într-o ierarhie (administrativă, diplomatică sau militară) după importanța funcției. ◊ De prim ~ de categoria sau de calitatea întâi. 2) mat. Număr care arată locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. /<fr. rang (Sursa: NODEX )
prim rang/prímul rang loc. adj. (Sursa: Ortografic )
