randeá, randéle, s.f. (reg.) răzătoare de gutui, de mere. (Sursa: DAR )
RÂNDEÁ s. f. v. rindea. (Sursa: DEX '98 )
rândí, rândésc, vb. IV (reg.) a stabili rândul, ordinea într-o activitate. (Sursa: DAR )
| randea substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | randea | randeaua |
| plural | randele | randelele |
| genitiv-dativ | singular | randele | randelei |
| plural | randele | randelelor |
| vocativ | singular | randea |
| plural | randelelor |
| rândea substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | rândea | rândeaua |
| plural | rândele | rândelele |
| genitiv-dativ | singular | rândele | rândelei |
| plural | rândele | rândelelor |
| vocativ | singular | rândea |
| plural | rândelelor |
| rândi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) rândi | rândire | rândit | rândind | singular | plural |
| rândește | rândiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | rândesc | (să) rândesc | rândeam | rândii | rândisem |
| a II-a (tu) | rândești | (să) rândești | rândeai | rândiși | rândiseși |
| a III-a (el, ea) | rândește | (să) rândească | rândea | rândi | rândise |
| plural | I (noi) | rândim | (să) rândim | rândeam | rândirăm | rândiserăm, rândisem* |
| a II-a (voi) | rândiți | (să) rândiți | rândeați | rândirăți | rândiserăți, rândiseți* |
| a III-a (ei, ele) | rândesc | (să) rândească | rândeau | rândiră | rândiseră |
* Formă nerecomandată
