RANCHIÚNĂ, ranchiune, s. f. Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune. (Sursa: DEX '98 )
RANCHIÚNĂ s.f. Pizmă, pică, ură ascunsă; dorință de răzbunare. [Pron. -chiu-, pl. -ni, -ne. / < fr. rancune]. (Sursa: DN )
RANCHIÚNĂ s. f. ură ascunsă și dorință de răzbunare; pică. (< fr. rancune) (Sursa: MDN )
RANCHIÚNĂ s. v. invidie. (Sursa: Sinonime )
ranchiúnă s. f. (sil. -chiu-), g.-d. art. ranchiúnei; pl. ranchiúne (Sursa: Ortografic )
RANCHIÚNĂ ~e f. Sentiment de animozitate ascunsă (susținut de dorința răzbunării); pizmă; pică. [G.-D. ranchiunei; Sil. -chiu-] /<fr. rancune (Sursa: NODEX )
| ranchiună substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ranchiună | ranchiuna |
| plural | ranchiune | ranchiunele |
| genitiv-dativ | singular | ranchiune | ranchiunei |
| plural | ranchiune | ranchiunelor |
| vocativ | singular | ranchiună, ranchiuno |
| plural | ranchiunelor |
