A avea (sau a găsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe cineva
A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni
A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute
A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația
A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva
A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu înțelegere și compasiune
A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată
A împleti cosiță albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată
A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva)
A-i ține (cuiva) de foame (sau de sete) = a sătura (înlocuind altă hrană mai potrivită)
Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului
Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă
Mamă mare (sau, , bătrână, bună) = bunică
Praf și țărână = nimic
Într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână; înclinat, pieziș, oblic
într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână, înclinat, oblic, pieziș
RÁÑA [RANIA] s. f. suprafață de eroziune ușor înclinată, acoperită cu pietrișuri de cuarț; glacis. (< sp. raña) (Sursa: MDN )
RÁNĂ,răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana. (Sursa: DEX '98 )
RẤNĂ s. f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. și (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [Var.: (reg.) rấlă s. f.] – Lat. *rena (= renes). (Sursa: DEX '98 )
RÁNĂ rănif. 1) Vătămare locală a unui țesut organic, provocată de o traumă; plagă; leziune. ◊ Bun de pus la ~ se spune despre o persoană bună la inimă. A pune degetul pe ~ a arăta care este situația adevărată, fără ocolișuri și menajamente. 2) fig. Suferință morală. [G.-D. rănii] /<sl. rana (Sursa: NODEX )
RÂNĂf. (la om) Fiecare dintre cele două laturi ale corpului. ◊ Într-o (sau pe o) ~ a) întins, culcat pe o parte a corpului; b) aplecat într-o parte; strâmb; înclinat. /<lat. ren, renis (Sursa: NODEX )
BROÁSCĂ s. 1.(ZOOL.; Rana esculenta) (Ban.) mioarcă. 2.broască de iarbă (Hyla arborea) v. brotăcel. 3.(BOT.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba-soacrei, palmă-cu-spini. 4.(BOT.) broasca-apei (Potamogeton lucens) = (Munt.) pașă. 5.(TEHN.) (prin Ban.) bravă, (prin Transilv.) zar. (~ la ușă.) 6.(TEHN.) (reg.) piuliță, tigaie. (~ la crângul morii.)7.(TEHN.) brotac, căpătâi. (~ la roata morii.)8.(TEHN.) (reg.) tigaie. (~ la cepul grindeiului morii.)9.(TEHN.) tigaie. (~ la scrânciob.)10.(TEHN.) cap, căpățână. (~ la masa dogarului.)11.(TEHN.) drug. (~ la masa dulgherului.)12.(TEHN.) șurubelniță, (reg.) gâscă. (~ la teasc.) (Sursa: Sinonime )
IARBA-RÁNEI s. v. vătămătoare. (Sursa: Sinonime )
IARBĂ-DE-RÁNĂ s. v. vindecea. (Sursa: Sinonime )
RÁNĂ s. (MED.)1. bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adâncă.)2. lovitură, (înv.) vătămătură. (Are o ~ ușoară la mână.) (Sursa: Sinonime )
RÁNĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, cicatrice, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, semn, suferință, supliciu, tortură, urmă. (Sursa: Sinonime )
RÂNĂ s. v. coardă. (Sursa: Sinonime )
ránă (rắni), s. f. – Bubă, plagă. – Mr. rană, megl. rănă. Sl. (bg., sb., cr., slov., rus.) rana (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 304; Conev 92). – Der. răni, vb. (a face răni), din sl. raniti; rănitură, s. f. (înv., rană). (Sursa: DER )
rînă (rîne), s. f. – 1. Coastă, latură, șold. – 2. Flanc, parte. – Var. Mold. rîlă. Probabil lat. rēn (Philippide, Principii, 147; Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 685; Pușcariu 1462; S. Pop, Dacor., VI, 394; Byck-Graur 41; Candrea), cf. it., sp. rene, fr. rene, fr. rein, port. rim. Celelalte ipoteze sînt insuficiente: din sl. runo „piele de miel” (Cihac, II, 312, care face din rîlă un cuvînt separat, der. din pol. rynna „canal”, cf. Conev 60); din lat. *olana „cot,” cf. alb. ljërë (Giulea, Dacor., III, 562-67); din gr. ώληνῆ, lat. ulna (Giuglea, Dacor., XI, 106). (Sursa: DER )
ránă s. f., g.-d. art. rănii; pl. răni (Sursa: Ortografic )
