RANȚ s. v. creț, cută, dungă, încrețitură, rid, rumegătură, rumeguș, zbârcitură. (Sursa: Sinonime )
ranț, ránțuri, s.n. (reg.) 1. cută, zbârcitură. 2. franj; urioc. 3. femeie morală. 4. ferăstrău. 5. roată dințată. (Sursa: DAR )
ranț (-țuri), s. n. – Cută, zbîrcitură. Mag. ránc (Gáldi, Dict., 154). În Trans., înv. (Sursa: DER )
| ranț substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ranț | ranțul |
| plural | ranțuri | ranțurile |
| genitiv-dativ | singular | ranț | ranțului |
| plural | ranțuri | ranțurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
