Dex.Ro Mobile
RAMIFICÁT, -Ă, ramificați, -te, adj. Despărțit în ramuri; cu ramificații. – V. ramifica. (Sursa: DEX '98 )

RAMIFICÁT adj. 1. v. rămuros. 2. rămuros, (înv.) rășchirat. (Reni cu coarne ~.) 3. arborescent. (Rețea electrică ~.) (Sursa: Sinonime )

RAMIFICÁ, pers. 3 ramífică, vb. I. Refl. (Despre arbore, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier. (Sursa: DEX '98 )

A SE RAMIFICÁ pers. 3 se ramífică intranz. (despre arbori, drumuri, conducte etc.) A se despărți în ramuri; a porni dintr-un punct în mai multe direcții. /<lat. ramificare, fr. ramifier (Sursa: NODEX )

RAMIFICÁ vb. I. refl. A se despărți în mai multe ramuri. [P.i. 3 ramífică. / cf. it. ramificare, fr. ramifier]. (Sursa: DN )

RAMIFICÁ vb. refl. (despre arbori, căi de comunicație, conducte etc.) a se despărți în două sau mai multe ramuri. (< lat. ramificare, fr. ramifier) (Sursa: MDN )

RAMIFICÁ vb. 1. (rar) a se rămuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (se) diversifica. (A ~ producția.) (Sursa: Sinonime )

ramificá vb., ind. prez. 3 sg. ramífica (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ramifica   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ramifica ramificare ramificat ramificând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) ramifică (să) ramifice ramifica ramifică ramificase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) ramifică (să) ramifice ramificau ramifica ramificaseră

ramificat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ramificat ramificatul ramifica ramificata
plural ramificați ramificații ramificate ramificatele
genitiv-dativ singular ramificat ramificatului ramificate ramificatei
plural ramificați ramificaților ramificate ramificatelor
vocativ singular
plural