RÂIÓS, -OÁSĂ,râioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de râie (1). ◊ Expr. (Fam.; substantivat) A face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fără motiv; a-și da aere. [Pr.: râ-ios] – Râie + suf. -os. (Sursa: DEX '98 )
RÂIÓS ~ioásă (~ióși, ~ioáse)și substantival Care suferă de râie; cu râie; scabios. ◊ A face pe ~iosul a se ține fudul fără motiv. /râie + suf. ~os (Sursa: NODEX )
LEMN-RÂIÓS s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar. (Sursa: Sinonime )
RÂIÓS adj. v. scabios. (Sursa: Sinonime )
broáscă râioásă s. f. + adj. (Sursa: Ortografic )
râiós adj. m., pl. râióși; f. sg. râioásă, pl. râioáse (Sursa: Ortografic )
sálbă-râioásă s. f. (Sursa: Ortografic )
RÂIOASA1. Pădure de tip șleau de câmpie (rest al Codrilor Vlăsiei), situată la NV de București, la 6 km S de Mogoșoaia. Extinsă pe o supr. de 54,8 ha, pădurea R. a fost declarată rezervație forestieră și floristică (1973), în interiorul ei dezvoltându-se mai multe varietăți și forme de brândușe de primăvară (Crocus flavus). Parcelele de pădure cu stejar, carpen, arțar, ulm ș.a. alternează cu cele ocupate de plantații de salcâm (peste o treime din supr. sa). Stratul de arbuști este format din exemplare de corn, soc, sânger ș.a., iar cel ierbaceu este reprezentat prin ghiocei, viorele, toporași, untișor, brebenei ș.a. 2. V. Lunca (4). (Sursa: DE )
