Dex rafinat, rafinat, definiţie rafinat, dex.ro Mobile

RAFINÁT, -Ă, rafinați, -te, adj. 1. (Despre produse și substanțe) Curățat de corpuri străine; obținut în urma unei rafinări. 2. Fig. Fin, delicat, subtil. 3. Fig. Perfid, viclean, șiret. – V. rafina. Cf. fr. raffiné. (Sursa: DEX '98 )

RAFINÁT, -Ă adj. 1. (Despre o substanță, un produs) Curățat de corpuri străine; obținut prin rafinare. 2. (Fig.) Fin, delicat, subtil. 3. (Peior.) Perfid. [Cf. fr. raffiné]. (Sursa: DN )

RAFINÁT, -Ă adj. 1. (despre produse) obținut prin rafinare. 2. (fig.) fin, delicat, subtil. 3. (peior.) perfid. (< fr. raffiné) (Sursa: MDN )

RAFINÁT adj. 1. v. ales. 2. v. stilat. 3. v. fin. 4. savant. (O ~ mânuire a efectelor sonore.) (Sursa: Sinonime )

RAFINÁT adj. v. manierat, stilat. (Sursa: Sinonime )

Rafinat ≠ vulgar (Sursa: Antonime )

rafinát adj. m., pl. rafináți; f. sg. rafinátă, pl. rafináte (Sursa: Ortografic )

RAFINÁ, rafinez, vb. I. 1. Tranz. A curăța un produs de impurități, de substanțele străine pe care le conține. 2. Tranz. A trata semifabricatele fibroase folosite în industria hârtiei în scopul separării, perierii și hidratării fibrelor. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil. – Din fr. raffiner. (Sursa: DEX '98 )

A RAFINÁ ~éz tranz. 1) (produse ali-mentare sau industriale) A curăța de impu-rități. 2) (petrol) A separa de produsele conți-nute (benzină, motorină, păcură etc.). 3) fig. A face să se rafineze; a face (mai) fin; a civiliza. /<fr. raffiner, germ. raffinieren (Sursa: NODEX )

A SE RAFINÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) fin; a căpăta finețe; a căpăta gusturi alese, fine; a se civiliza; a se cizela; a se stila. /<fr. raffiner, germ. raffinieren (Sursa: NODEX )

RAFINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A RAFINA și A SE RAFINA. 2) depr. Care vădește perfidie; viclean; șiret. /v. a (se) rafina (Sursa: NODEX )

RAFINÁ vb. I. 1. tr. A curăța (o substanță, un produs etc.) de corpurile străine pe care le conține. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) face mai subtil, mai delicat. [< fr. raffiner, it. raffinare]. (Sursa: DN )

RAFINÁ vb. I. tr. a curăța o substanță, un produs etc. de corpurile străine pe care le conține. II. tr., refl. (fig.) a (se) face mai fin, mai delicat. (< fr. raffiner) (Sursa: MDN )

RAFINÁ vb. v. civiliza. (Sursa: Sinonime )

rafiná vb., ind. prez. 1 sg. rafinéz, 3 sg. și pl. rafineáză (Sursa: Ortografic )

rafina verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rafina	rafinare	rafinat	rafinând	singular	plural
		(a) rafina	rafinare	rafinat	rafinând	rafinează	rafinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rafinez	(să) rafinez	rafinam	rafinai	rafinasem
	a II-a (tu)	rafinezi	(să) rafinezi	rafinai	rafinași	rafinaseși
	a III-a (el, ea)	rafinează	(să) rafineze	rafina	rafină	rafinase
plural	I (noi)	rafinăm	(să) rafinăm	rafinam	rafinarăm	rafinaserăm, rafinasem*
	a II-a (voi)	rafinați	(să) rafinați	rafinați	rafinarăți	rafinaserăți, rafinaseți*
	a III-a (ei, ele)	rafinează	(să) rafineze	rafinau	rafinară	rafinaseră

rafinat adjectiv		masculin		feminin
rafinat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	rafinat	rafinatul	rafinată	rafinata
nominativ-acuzativ	plural	rafinați	rafinații	rafinate	rafinatele
genitiv-dativ	singular	rafinat	rafinatului	rafinate	rafinatei
genitiv-dativ	plural	rafinați	rafinaților	rafinate	rafinatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—