RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] – Din fr. radiotélégraphier. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RADIOTELEGRAFIÁ vb. I. tr. A transmite (o știre, o veste etc.) prin radiotelegrafie. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. radiotélegraphier]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RADIOTELEGRAFÍÁ vb. tr. a transmite prin radiotelegrafie. (< fr. radiotélégraphier) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

radiotelegrafiá vb. (sil. -di-o-) telegrafia (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

RADIOTELEGRAFÍE s. f. Comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégraphie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A RADIOTELEGRAFIÁ ~éz tranz. (mesaje) A telegrafia prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotélégraphier (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

RADIOTELEGRAFÍE ~i f. Sistem de comunicație telegrafică prin unde radio; telegrafie fără fir. [G.-D. radiotelegrafiei; Sil. -di-o-] /<fr. radiotélégraphie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

RADIOTELEGRAFÍE s.f. Telegrafie fără fir. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotélégraphie]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RADIOTELEGRAFÍE s. f. radiocomunicație prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. (< fr. radiotélégraphie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

RADIOTELEGRAFÍE s. (FIZ.) telegrafie fără fir. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

radiotelegrafíe s. f. (sil. -di-o-, -gra-), art. radiotelegrafía, g.-d. radiotelegrafíi, art. radiotelegrafíei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard