RADICULÁR, -Ă, radiculari, -e, adj. Care aparține radiculei, care se referă la radiculă. – Din fr. radiculaire. (Sursa: DEX '98 )
RADICULÁR, -Ă adj. Care aparține rădăcinii, care se referă la rădăcină. [< fr. radiculaire]. (Sursa: DN )
RADICULÁR, -Ă adj. referitor la rădăcină. (< fr. radiculaire) (Sursa: MDN )
radiculár adj. m., pl. radiculári; f. sg. radiculáră, pl. radiculáre (Sursa: Ortografic )
RADICULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de radiculă; propriu radiculei. /<fr. radiculaire (Sursa: NODEX )
| radicular adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | radicular | radicularul | radiculară | radiculara |
| plural | radiculari | radicularii | radiculare | radicularele |
| genitiv-dativ | singular | radicular | radicularului | radiculare | radicularei |
| plural | radiculari | radicularilor | radiculare | radicularelor |
| vocativ | singular | radicularule | radicularo |
| plural | radicularilor | radicularelor |
