Dex.Ro Mobile
RACOLÁRE, racolări, s. f. Acțiunea de a racola. – V. racola. (Sursa: DEX '98 )

RACOLÁRE s.f. Acțiunea de a racola și rezultatul ei; racolaj. [< racola]. (Sursa: DN )

RACOLÁRE s. racolaj, recrutare. (ă de prosti-tuate.) (Sursa: Sinonime )

racoláre s. f., g.-d. art. racolării; pl. racolări (Sursa: Ortografic )

RACOLÁ, racolez, vb. I. Tranz. A recruta pe cineva pentru o anumită activitate (reprobabilă) atrăgându-l prin promisiuni, presiuni etc. – Din fr. racoler. (Sursa: DEX '98 )

A RACOLÁ ~éz tranz. (persoane) A angaja prin promisiuni, ademeniri etc. /<fr. racoler (Sursa: NODEX )

RACOLÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A recruta, a angaja prin promisiuni și presiuni, a ademeni. [< fr. racoler]. (Sursa: DN )

RACOLÁ vb. tr. a recruta, a ademeni prin promisiuni, presiuni etc. (< fr. racoler) (Sursa: MDN )

RACOLÁ vb. v. recruta. (Sursa: Sinonime )

racolá vb., ind. prez. 1 racoléz, 3 sg. și pl. racoleáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
racola   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) racola racolare racolat racolând singular plural
racolea racolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) racolez (să) racolez racolam racolai racolasem
a II-a (tu) racolezi (să) racolezi racolai racolași racolaseși
a III-a (el, ea) racolea (să) racoleze racola racolă racolase
plural I (noi) racolăm (să) racolăm racolam racolarăm racolaserăm, racolasem*
a II-a (voi) racolați (să) racolați racolați racolarăți racolaserăți, racolaseți*
a III-a (ei, ele) racolea (să) racoleze racolau racola racolaseră
* Formă nerecomandată

racolare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular racolare racolarea
plural racolări racolările
genitiv-dativ singular racolări racolării
plural racolări racolărilor
vocativ singular racolare, racolareo
plural racolărilor