RÁCKET s.n. (Liv.) Stoarcere de bani prin intimidare și violență; extorsiune. [Pron. rá-chet. / < engl., fr. racket]. (Sursa: DN )
RACKET RÁ-CHET/ s. n. stoarcere de bani prin intimidare și violență; extorsiune. (< engl., fr. racket) (Sursa: MDN )
*rácket (ra-cket) s. m., pl. ráckeț i (Sursa: DOOM 2 )
| racket substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | racket | racketul |
| plural | rackeți | rackeții |
| genitiv-dativ | singular | racket | racketului |
| plural | rackeți | rackeților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
