A ajunge la (sau în) sapă de lemn = a sărăci cu desăvârșire
A ajunge pe drumuri = a sărăci, a scăpăta
A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva)
A da de fundul sacului = a sărăci
A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie
A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva)
A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva)
A nu ști prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacționa impulsiv; a nu ști de glumă
A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpăta
A rămâne cu traista-n băț = a sărăci
A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr
A suge (pe cineva) până la măduvă = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l sărăci
A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău
A trăi de azi pe mâine = a trăi necăjit, strâmtorat, în sărăcie
A umbla cu cineva ca cu un ou (moale) = a trata pe cineva (supărăcios) cu prea multe menajamente, a menaja foarte mult pe cineva
A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune
A înghiți (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu amărăciune o durere, o umilință (fără a putea spune nimic); b) a mânca în silă, cu mare greutate
A-i scoate (cuiva) și dinții din gură = a-i lua (cuiva) tot ce are, a sărăci (pe cineva) cu desăvârșire
A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia
A-l lua dracul (sau dracii, mama dracului) = a muri; a o păți
A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat
A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia
Chiu și vai = suferință, durere; sărăcie, mizerie
Cu jale = cu amărăciune, dureros, jalnic
Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp
Inimă rea = mâhnire, durere, amărăciune
Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea
Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie
Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală
Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare
Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie
Zbârlit ca un arici = supărăcios, ursuz
În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase); în timpul Paștilor sau al Crăciunului
RAC,raci, s. m. 1. Crustaceu comestibil acoperit cu o carapace tare, de culoare neagră-verzuie, care devine roșie la fiert, cu abdomenul inelat, cu cinci perechi de picioare, dintre care cea din față este în formă de clește (Astacus fluviatilis). ◊ Expr. A da înapoi (sau îndărăt) ca racul = a-i merge rău, a nu mai progresa. Roșu ca racul (sau ca un rac fiert), se spune despre o persoană foarte roșie la față. 2. (Art.) Numele unei constelații în dreptul căreia Soarele ajunge la solstițiul de vară. ◊ Tropicul racului = cerc imaginar pe globul pământesc, la 23°27' nord de ecuator, care limitează zona tropicală de cea boreală. Zodia (sau semnul) racului = a patra dintre cele 12 zodii; zodia cancerului. 3. Nume dat unor unelte care prind sau agață ca picioarele racului (1): a) dispozitiv folosit pentru fixarea coloanei de țevi de pompare în coloana de exploatare a unei sonde; b) dispozitiv folosit la prinderea și readucerea la suprafață a unor piese scăpate sau rămase accidental în gaura de sondă. 4. Ustensilă de uz casnic, confecționată din oțel, ascuțită și prevăzută cu un mâner, cu care se extrag dopurile din sticlele înfundate; tirbușon. 5. (Med.; pop.) Cancer. – Din sl. rakŭ. (Sursa: DEX '98 )
RĂCÍ,răcesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-și) scădea, a(-și) micșora temperatura. ◊ Expr. (Tranz.) A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei emoții etc.); a îngheța, a încremeni. 2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (3). 3. Fig. A-și pierde însuflețirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. – Din rece. (Sursa: DEX '98 )
RẤCĂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
A RĂCÍ1 ~ésctranz. A face să se răcească; a răcori. ◊ A-și ~ gura degeaba(sau în zadar, de pomană) a vorbi fără nici un rezultat. /Din rece (Sursa: NODEX )
A RĂCÍ2 ~éscintranz. A contracta o răceală; a se îmbolnăvi de răceală. /Din rece (Sursa: NODEX )
A SE RĂCÍ mă ~éscintranz. 1) A deveni mai rece; a se răcori. 2) fig. A-și pierde interesul (față de ceva sau de cineva); a deveni indiferent. /Din rece (Sursa: NODEX )
RAC1 racim. 1) Crustaceu dulcicol cu carapacea brună-verzuie (roșie după fierbere), având prima pereche de picioare în formă de clește. ◊ Roșu ca ~ul cu fața foarte rosie. A da înapoi(sau îndărăt) ca ~ul a) a se retrage; b) a regresa. 2) la sing. art. pop. Constelație situată în dreptul Soarelui, când acesta ajunge la solstițiul de vară. ◊ Tropicul ~ului paralela de 23°27' latitudine nordică. Zodia (sau semnul) ~ului unul dintre cele douăsprezece sectoare ale zodiacului; zodia Cancerului. 3) med. pop. Tumoare malignă constând din înmulțirea excesivă a celulelor cu distrugerea țesuturilor vecine normale; cancer. /<sl. raku (Sursa: NODEX )
RÂCĂf. rar Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă; gâlceavă. ◊ A purta cuiva ~ a purta cuiva dușmănie. A căuta (cuiva) ~ a căuta (cuiva) motiv de ceartă. /v. a râcâi (Sursa: NODEX )
COADA-RÁCULUI s. v. turiță-mare. (Sursa: Sinonime )
RAC s. v. ancoră, cancer, coropișniță, destupătoare, neoplasm, tirbușon, tumoare malignă. (Sursa: Sinonime )
TRIFOIUL-RÁCULUI s. v. vătămătoare. (Sursa: Sinonime )
TROPICUL RÁCULUI s. (GEOGR.) (pop.) tropicul cancerului. (Sursa: Sinonime )
A (se) răci ≠ a (se) încălzi (Sursa: Antonime )
A răci ≠ a înfierbânta (Sursa: Antonime )
rấcă2, rấci, s.f. (reg.) groapă mică; partea inferioară a piciorului găinii. (Sursa: DAR )
RAC,raci, s. m. ~ 4. (Mold.) ~ 6. (Înv.) Ancoră. 7. (Mil.) Unealtă de fier, de diferite forme, de unul din capetele căreia este fixată o tijă și care se întrebuințează pentru a extrage proiectilele de pe țeava unei arme de foc. 8. Darac. (din sl. rakŭ; cf. bg., scr., pol., rus. rak, magh. rák) (Sursa: DER )
rac (ráci), s. m. – 1. Crustaceu de rîu (Astacus fluviatilis). – 2. (Înv.) Cancer, tumoare malignă. – 3. Cancer, constelație. – 4. (Înv.) Ancoră. – 5. (Mold.) Tirbușon. – 6. Extractor. – 7. Greblă, pieptene. – Mr. (a)rac, megl. rac. Sl. rakŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 42), cf. bg., sb., cr., pol., rus. rak, mag. rák. – Der. răcar, s. m. (pescar de raci); răculeț, s. m. (plantă, Polygonum bistorta), cf. numele său științific; răcușor, s. m. (insectă, Nepa cinerea); racovină (var. răcovină, răcoină, rocoină), s. f. (plantă, Stellaria media; Alsine verna; Anagallis arvensis), din sl. (sb., rus.) rakovina; rocoțea, s. f. (plantă, Stellaria graminea), probabil de la cuvîntul anterior, prin contaminare cu rotoțea, cf. roată; rocoțel, s. m. (plantă, Holosteum umbellatum); răciuină, s. f. (plantă, Galium angustifolium); răciul, s. n. (Mold., plasă de prins raci de rîu), probabil var. de la răcilă, s. f. (Munt., plasă de pescuit raci), din sb. račilo (Candrea); racilă, s. f. (boală cronică, indispoziție), cu suf. sl. -ilo, cf. rotilă; rociu, s. n. (plasă de pescuit raci), din mag. rácsa (Cihac, II, 524). (Sursa: DER )
rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin). (Sursa: DER )
coáda-rácului (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )
rac s. m., pl. raci (Sursa: Ortografic )
rácul-pământului s. n. (Sursa: Ortografic )
răcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcésc, imperf. 3 sg. răceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răceáscă (Sursa: Ortografic )
râcă s. f., g.-d. art. râcii (Sursa: Ortografic )
Trópicul Rácului s.pr. n. (Sursa: Ortografic )
RACU, com. în jud. Harghita; 1.548 loc. (2005). Situată în depr. Ciuc; pragul de la R., alcătuit din roci mai dure de natură eruptivă, desparte compartimentul Ciucului superior de cel mijlociu. Exploatări de balast. Ruinele unei cetăți dacice fortificate (sec. 1 d. Hr.), biserică romano-catolică (sec. 13), cu zid de incintă, și conacul „Cserei”. Atestat documentar în 1333. (Sursa: DE )
