Dex.Ro Mobile
Vezi 28 expresii

RẤCĂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

RÂCĂ f. rar Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă; gâlceavă. ◊ A purta cuiva ~ a purta cuiva dușmănie. A căuta (cuiva) ~ a căuta (cuiva) motiv de ceartă. /v. a râcâi (Sursa: NODEX )

RÂCĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie. (Sursa: Sinonime )

rấcă2, rấci, s.f. (reg.) groapă mică; partea inferioară a piciorului găinii. (Sursa: DAR )

rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin). (Sursa: DER )

râcă s. f., g.-d. art. râcii (Sursa: Ortografic )

RÂCA, com. în jud. Argeș, în C. Găvanu-Burdea; 1.453 loc. (2005). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
râca
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

râcă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular râ râca
plural râci râcile
genitiv-dativ singular râci râcii
plural râci râcilor
vocativ singular râcă, râco
plural râcilor