Dex rabatere, rabatere, definiţie rabatere, dex.ro Mobile

RABÁTERE s.f. Acțiunea de a rabate și rezultatul ei. ♦ Metodă folosită în geometria descriptivă, care constă în a aduce o figură plană astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planurile de proiecție. [< rabate]. (Sursa: DN )

RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre]. (Sursa: DN )

rabate verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rabate	rabatere	rabătut	rabătând	singular	plural
		(a) rabate	rabatere	rabătut	rabătând	rabate	rabateți, rabăteți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rabat	(să) rabat	rabăteam	rabătui	rabătusem
	a II-a (tu)	rabați	(să) rabați	rabăteai	rabătuși	rabătuseși
	a III-a (el, ea)	rabate	(să) rabată	rabătea	rabătu	rabătuse
plural	I (noi)	rabatem	(să) rabatem	rabăteam	rabăturăm	rabătuserăm, rabătusem*
	a II-a (voi)	rabateți	(să) rabateți	rabăteați	rabăturăți	rabătuserăți, rabătuseți*
	a III-a (ei, ele)	rabat	(să) rabată	rabăteau	rabătură	rabătuseră

* Formă nerecomandată

rabatere substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	rabatere	rabaterea
nominativ-acuzativ	plural	rabateri	rabaterile
genitiv-dativ	singular	rabateri	rabaterii
genitiv-dativ	plural	rabateri	rabaterilor
vocativ	singular	rabatere, rabatereo
vocativ	plural	rabaterilor