RABÁRBURĂ, rabarbure, s. f. (Bot.; reg.) Revent (Rheum officinale) – Din germ. Rhabarber, magh. rebarbara. (Sursa: DEX '98 )
RABÁRBURĂ s. v. revent, rubarbă. (Sursa: Sinonime )
rabárbură s. f., pl. rabarbúre (Sursa: Ortografic )
| rabarbură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | rabarbură | rabarbura |
| plural | rabarbure | rabarburele |
| genitiv-dativ | singular | rabarbure | rabarburei |
| plural | rabarbure | rabarburelor |
| vocativ | singular | rabarbură, rabarburo |
| plural | rabarburelor |
