RĂZEȘÍE, răzeșii, s. f. (Reg.) Proprietate a unui răzeș. 2. Stare socială a răzeșului. – Răzeș + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
răzeșíe s. f., art. răzeșía, g.-d. art. răzeșíei; (proprietăți) pl. răzeșíi, art. răzeșíile (Sursa: Ortografic )
RĂZEȘÍE ~i f. pop. 1) Proprietate a unui răzeș. 2) Stare de răzeș. [G.-D. răzeșiei] /răzeș + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| răzeșie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | răzeșie | răzeșia |
| plural | răzeșii | răzeșiile |
| genitiv-dativ | singular | răzeșii | răzeșiei |
| plural | răzeșii | răzeșiilor |
| vocativ | singular | răzeșie, răzeșio |
| plural | răzeșiilor |
