RĂUFĂCĂTÓR, -OÁRE,răufăcători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele. – Rău + făcător. (Sursa: DEX '98 )
RĂUFĂCĂTÓR s. v. infractor. (Sursa: Sinonime )
Răufăcător ≠ binefăcător (Sursa: Antonime )
răufăcătór s. m., adj. m., pl. răufăcătóri; f. sg. și pl. răufăcătoáre (Sursa: Ortografic )
RĂUFĂCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre)m. și f. Persoană care face rău, care încalcă normele și legile; făcător de rele; infractor. /rău + făcător (Sursa: NODEX )
