RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
RĂBDĂTÓR adj. 1. îndurător, (pop.) răbduriu. (E foarte ~ în fața suferinței.) 2. (livr.) pacient, (înv. și pop.) răbduriu, (pop.) pilos, (înv.) suferitor. (Se arată ~ cu noi.) 3. perseverent, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~oare.) (Sursa: Sinonime )
RĂBDĂTÓR adj. v. concesiv, indulgent, îngă-duitor, tolerant. (Sursa: Sinonime )
răbdătór adj. m., pl. răbdătóri; f. sg. și pl. răbdătoáre (Sursa: Ortografic )
RĂBDĂTÓR1 adv. Cu răbdare. /a răbda + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
RĂBDĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care rabdă, care suportă cu tărie; îndurător. E foarte ~ în fața suferinței. / a răbda + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
| răbdător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | răbdător | răbdătorul | răbdătoare | răbdătoarea |
| plural | răbdători | răbdătorii | răbdătoare | răbdătoarele |
| genitiv-dativ | singular | răbdător | răbdătorului | răbdătoare | răbdătoarei |
| plural | răbdători | răbdătorilor | răbdătoare | răbdătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
