RÂZGÂIÁT, -Ă adj. v. răzgâiat. (Sursa: DEX '98 )
RÂZGÂIÁ vb. I. v. răzgâia. (Sursa: DEX '98 )
| râzgâia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) râzgâia | râzgâiere | râzgâiat | râzgâind | singular | plural |
| râzgâie | râzgâiați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | râzgâi | (să) râzgâi | râzgâiam | râzgâiai | râzgâiasem |
| a II-a (tu) | râzgâi | (să) râzgâi | râzgâiai | râzgâiași | râzgâiaseși |
| a III-a (el, ea) | râzgâie | (să) râzgâie | râzgâia | râzgâie | râzgâiase |
| plural | I (noi) | râzgâiem | (să) râzgâiem | râzgâiam | râzgâiarăm | râzgâiaserăm, râzgâiasem* |
| a II-a (voi) | râzgâiați | (să) râzgâiați | râzgâiați | râzgâiarăți | râzgâiaserăți, râzgâiaseți* |
| a III-a (ei, ele) | râzgâie | (să) râzgâie | râzgâiau | râzgâiară | râzgâiaseră |
* Formă nerecomandată
| râzgâiat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | râzgâiat | râzgâiatul | râzgâiată | râzgâiata |
| plural | râzgâiați | râzgâiații | râzgâiate | râzgâiatele |
| genitiv-dativ | singular | râzgâiat | râzgâiatului | râzgâiate | râzgâiatei |
| plural | râzgâiați | râzgâiaților | râzgâiate | râzgâiatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
