RÂGÂITÚRĂ, râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură. (Sursa: DEX '98 )
RÂGÂITÚRĂ s. (FIZIOL.) eructație, râgâială, râgâit. (Sursa: Sinonime )
râgâitúră s. f., pl. râgâitúri (Sursa: Ortografic )
| râgâitură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | râgâitură | râgâitura |
| plural | râgâituri | râgâiturile |
| genitiv-dativ | singular | râgâituri | râgâiturii |
| plural | râgâituri | râgâiturilor |
| vocativ | singular | râgâitură, râgâituro |
| plural | râgâiturilor |
