Dex.Ro Mobile
RÂGÂÍ, rấgâi, vb. IV. Intranz. A scoate pe gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )

RÂGÂÍ vb. v. eructa. (Sursa: Sinonime )

râgâí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. râgâi, 3 sg. și pl. râgâie, imperf. 3 sg. râgâiá (Sursa: Ortografic )

A RÂGÂÍ râgâi intranz. depr. A elimina pe gât gazele din stomac, producând un sunet caracteristic. /Onomat. (Sursa: NODEX )

rîgîí (rấgâi, râgâít), vb. – A scoate un zgomot caracteristic, provocat de gazele din stomac. Sl. rygati (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 312; Conev 92), cf. sb., cr., slov. rigati, rus. rygnatĭ. – Der. rîgîit, s. n. (eructație); rîgîială, s. f. (eructație). Din rom. provine ngr. ῥουγϰαίζω (Meyer, Neugr. St., 78; Murnu, Lehnw., 39). (Sursa: DER )

Declinări/Conjugări
râgâi   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) râgâi râgâire râgâit râgâind singular plural
râgâie râgâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) râgâi (să) râgâi râgâiam râgâii râgâisem
a II-a (tu) râgâi (să) râgâi râgâiai râgâiși râgâiseși
a III-a (el, ea) râgâie (să) râgâie râgâia râgâi râgâise
plural I (noi) râgâim (să) râgâim râgâiam râgâirăm râgâiserăm, râgâisem*
a II-a (voi) râgâiți (să) râgâiți râgâiați râgâirăți râgâiserăți, râgâiseți*
a III-a (ei, ele) râgâie (să) râgâie râgâiau râgâi râgâiseră
* Formă nerecomandată