QUÉCHUA adj. invar., s. f. invar. 1. S. f. invar. Populație amerindiană care trăiește în ținuturile muntoase din Peru, în vestul Boliviei și în zona de frontieră cu Bolivia a statelor Argentina și Chile. 2. Adj. invar. Care aparține sau este specific populației quechua (1). ◊ (Substantivat, f.) Limba amerindiană vorbită de populația quechua (1). [Pr.: ché-ciu-a] – Cuv. sp. (Sursa: DEX '98 )
QUECHUA [CHÉ-CIU-A] adj., s. m. f. (incaș) din Peru și Bolivia. ◊ s. f. inv. limbă amerindiană vorbită de această populație. (< sp., fr. quechua) (Sursa: MDN )
quéchua2 (limbă) (hisp.) [pron. chečua] (chu-a) s. f. (Sursa: DOOM 2 )
quéchua1 (hisp.) [pron. chečua] (chu-a) adj. invar., s. m. și f. sg. și pl. (Sursa: DOOM 2 )
quéchua adj. invar., s. f. invar. [pron. sp. ché-ciu-a] (Sursa: Ortografic )
QUECHUA (cuv. indigen) s. f. 1. invar. Populație amerindiană din America Latină, răspândită îndeosebi în Perú și Bolivia. În prezent indienii q. sunt în mare parte metisați cu populația de origine europeană din țările respective, numărul lor real fiind greu de estimat. 2. Familia de limbi vorbite de amerindienii din Anzi (din Perú, Bolivia și în mai mică măsură Ecuador, Columbia și NV Argentinei), fiind în prezent cea mai răspândită limbă amerindiană din America Latină (c. 12 mil. de vorbitori). Include numeroase dialecte locale, frecvent utilizate în bilingvism cu spaniola. A fost limba de comunicare interetnică în Imperiul Inca, ulterior folosită și de spanioli ca limbă de evanghelizare. (Sursa: DE )
