QUÁKER, -Ă,quakeri, -e, s. m. și f. (Religie) Membru al unei secte protestante pacifiste și austere întemeiate în sec. XVII și răspândite în Anglia și în S.U.A. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. (Sursa: DEX '98 )
QUÁKER, -Ăs.m. și f. Membru al unei secte religioase protestante întemeiate în sec. XVII și răspândită în Anglia și în S.U.A. [Pron. cua-cher. / < engl., fr. quaker]. (Sursa: DN )
QUAKER, -Ă CUÉI-CĂR/s. m. f. membru al unei secte religioase protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. (< engl., fr. quaker) (Sursa: MDN )
QUAKER cuv. engl. (Pr.: cuéicăr) Adept al unei secte protestante, pacifiste și austere din Anglia, ai cărei membri, persecutați din cauza refuzului serviciului militar, au emigrat în mare parte în America, începând cu secolul al XVIII-lea. (Sursa: DER )
quáker s. m. [pron. engl. cué-kăr], pl. quakeri (Sursa: Ortografic )
QUAKER [pr.: cuéi-cărî ~im. (în sec. XVII în Anglia și S.U.A.) Adept al unei secte religioase protestante pacifiste și austere. /<engl. Quaker, fr. quaker (Sursa: NODEX )
QUAKER [cuéikər] (cuv. engl.) s. m. Adept al sectei protestante Societatea prietenilor, fundată la c. 1652 în Anglia de puritanul G. Fox; fiind persecutați, deoarece refuzau prestarea jurământului și a serviciului militar, mulți dintre ei au emigrat în America (Rhode Island și Pennysilvania). Q. propovăduiau întoarcerea la formele creștinismului primitiv, recunoscând doar „Biblia” și refuzând orice alte scrieri și ritualuri religioase. Pe plan moral-social, predicau egalitatea socială, pacifismul, viața simplă și confesiunea publică. (Sursa: DE )
