PĂSTORÍT s. n. Ocupația, profesiunea de păstor (1); creșterea vitelor; păstorie, păstorire. – V. păstori. (Sursa: DEX '98 )
PĂSTORÍTn. 1) Creștere a vitelor (în special a oilor) prin întreținere la pășune. 2) Ocupație de păstor. /v. a păstori (Sursa: NODEX )
PĂSTORÍT s. v. oierit. (Sursa: Sinonime )
păstorít s. n. (Sursa: Ortografic )
PĂSTORÍ,păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște1 (2), a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor. (Sursa: DEX '98 )
A PĂSTORÍ ~ésc 1.tranz. 1) (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. 2) fig. A îndruma în spiritul unor dogme (mai ales religioase). 2. intranz. 1) A exercita funcția de păstor; a fi preot; a preoți. 2) A se ocupa de creșterea vitelor; a fi păstor. /Din păstor (Sursa: NODEX )
PĂSTORÍ vb. 1. v. ciobăni. 2. v. paște.3.(BIS.) (înv.) a popi, a popora, a preoți. (~ peste credincioși.) (Sursa: Sinonime )
păstorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstorésc, imperf. 3 sg. păstoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. păstoreáscă (Sursa: Ortografic )
