părpălí, părpălésc, vb. IV (pop.) V. pârpăli. (Sursa: DAR )
| părpăli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) părpăli | părpălire | părpălit | părpălind | singular | plural |
| părpălește | părpăliți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | părpălesc | (să) părpălesc | părpăleam | părpălii | părpălisem |
| a II-a (tu) | părpălești | (să) părpălești | părpăleai | părpăliși | părpăliseși |
| a III-a (el, ea) | părpălește | (să) părpălească | părpălea | părpăli | părpălise |
| plural | I (noi) | părpălim | (să) părpălim | părpăleam | părpălirăm | părpăliserăm, părpălisem* |
| a II-a (voi) | părpăliți | (să) părpăliți | părpăleați | părpălirăți | părpăliserăți, părpăliseți* |
| a III-a (ei, ele) | părpălesc | (să) părpălească | părpăleau | părpăliră | părpăliseră |
* Formă nerecomandată
