păpărăzí, pers. 3 sg. păpărăzéște, vb. IV refl. (reg.; despre mâncăruri) a se prinde; a face cocoloașe; a se tăia. (Sursa: DAR )
| păpărăzi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) păpărăzi | păpărăzire | păpărăzit | păpărăzind | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | păpărăzește | (să) păpărăzească | păpărăzea | păpărăzi | păpărăzise |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | păpărăzesc | (să) păpărăzească | păpărăzeau | păpărăziră | păpărăziseră |
