pământení, pământenésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se stabili, a se statornici într-un loc. 2. a împroprietări. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

PĂMÂNTEÁN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe Pământ; de pe Pământ, specific Pământului. ♦ (Substantival) Locuitor al Pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara despre care este vorba; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor2. – Pământ + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PĂMÂNTEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) v. PĂMÂNTESC. /pământ + suf. ~ean (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PĂMÂNTEÁN2 ~éni m. 1) Ființă umană născută pe Pământ; pe planeta Terra; locuitor al Pământului. 2) Persoană care este de loc din regiunea sau localitatea avută în vedere; băștinaș; indigen; autohton. /pământ + suf. ~ean (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PĂMÂNTEÁN adj., s. 1. adj., s. v. băștinaș. 2. s. v. om. 3. adj. v. laic. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

pământeán adj. m., pl. pământéni; f. sg. pământeánă, pl. pământéne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard