PĂJURÍ, păjuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi cu pete colorate, a împestrița. (Sursa: DLRM )
| păjuri verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) păjuri | păjurire | păjurit | păjurind | singular | plural |
| păjurește | păjuriți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | păjuresc | (să) păjuresc | păjuream | păjurii | păjurisem |
| a II-a (tu) | păjurești | (să) păjurești | păjureai | păjuriși | păjuriseși |
| a III-a (el, ea) | păjurește | (să) păjurească | păjurea | păjuri | păjurise |
| plural | I (noi) | păjurim | (să) păjurim | păjuream | păjurirăm | păjuriserăm, păjurisem* |
| a II-a (voi) | păjuriți | (să) păjuriți | păjureați | păjurirăți | păjuriserăți, păjuriseți* |
| a III-a (ei, ele) | păjuresc | (să) păjurească | păjureau | păjuriră | păjuriseră |
* Formă nerecomandată
