PĂGÂNÍ,păgânesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) converti la păgânism; p. ext. a face să devină sau a deveni ateu; p. restr. a (se) turci. – Din păgân. (Sursa: DEX '98 )
PĂGÂNÍ vb. v. turci. (Sursa: Sinonime )
păgâní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgânésc, imperf. 3 sg. păgâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. păgâneáscă (Sursa: Ortografic )
PĂGẤN, -Ă,păgâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de creștini celor care sunt de altă religie decât cea creștină sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care aparține unei religii politeiste sau cultului civilizației antice greco-romane sau care se referă la antichitatea greco-romană; p. restr. turcesc. 3. S. m. și f. Persoană care se abate de la dogmele religiei (creștine); eretic. 4. S. m. și f. Fig. Om rău la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Pătimaș, sălbatic, cumplit. – Lat. paganus. (Sursa: DEX '98 )
A PĂGÂNÍ ~ésctranz. A face să se păgânească. /Din păgân (Sursa: NODEX )
A SE PĂGÂNÍ mă ~éscintranz. 1) A deveni păgân; a se transforma în păgân. 2) pop. A deveni câinos la inimă (ca un păgân). /Din păgân (Sursa: NODEX )
PĂGÂN ~im. 1) Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru. 2) (în concepția credincioșilor creștini) Persoană de altă credință. 3) Persoană care nu ține nici de o credință. 4) Om rău la suflet. /<lat. paganus (Sursa: NODEX )
PĂGÂN adj. v. turcesc. (Sursa: Sinonime )
PĂGÂN adj., s. (BIS.)1. adj., s. idolatru, politeist, (înv.) idoloslugaș, idoloslujebnic. (Popoarele ~ antice.)2. adj. păgânesc. (Credințe ~.)3. adj. necredincios, (înv. și reg.) pogan, (înv.) agarinesc, proclet, viclean. (Persoane creștine și persoane ~.)4. s. necredincios, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creștini.) (Sursa: Sinonime )
PĂGÂN adj., s. v. turc. (Sursa: Sinonime )
PĂGÂN s. v. mahomedan, musulman. (Sursa: Sinonime )
