PÂRÂIÁȘ, pârâiașe, s. n. Diminutiv al lui pârâu; pârâuț. [Pr.: -râ-iaș. – Var.: pârăiáș, pârăuáș, pârâuáș s. n.] – Pârâu + suf. -aș. (Sursa: DEX '98 )
PÂRÂIÁȘ s. pârâuț. (Sursa: Sinonime )
pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe (Sursa: Ortografic )
| pârâiaș substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | pârâiaș | pârâiașul |
| plural | pârâiașe | pârâiașele |
| genitiv-dativ | singular | pârâiaș | pârâiașului |
| plural | pârâiașe | pârâiașelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
