PÂRGUÍT1 s. n. Faptul de a se pârgui; timpul când se pârguiesc fructele sau cerealele. – V. pârgui. (Sursa: DEX '98 )
PÂRGUÍT2, -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui. (Sursa: DEX '98 )
PÂRGUÍT adj. (prin Transilv.) pârgav. (Fructe ~.) (Sursa: Sinonime )
PÂRGUÍT s. pârguire. (~ul fructelor.) (Sursa: Sinonime )
pârguít s. n. (Sursa: Ortografic )
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A SE PÂRGUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. (despre fructe, legume, cereale) A începe să se coacă; a da în pârgă. /pârgă + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
PÂRGUÍ vb. (reg.) a se pârgăi, a se pârgălui, a se pârgăvi. (Fructele s-au ~.) (Sursa: Sinonime )
pârguí vb., ind. prez. 3 sg. pârguiéște, imperf. 3 sg. pârguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pârguiáscă (Sursa: Ortografic )
| pârgui verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) pârgui | pârguire | pârguit | pârguind | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | pârguiește | (să) pârguiască | pârguia | pârgui | pârguise |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | pârguiesc | (să) pârguiască | pârguiau | pârguiră | pârguiseră |
| pârguit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | pârguit | pârguitul | pârguită | pârguita |
| plural | pârguiți | pârguiții | pârguite | pârguitele |
| genitiv-dativ | singular | pârguit | pârguitului | pârguite | pârguitei |
| plural | pârguiți | pârguiților | pârguite | pârguitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
