PẤRGHIE,pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula. (Sursa: DEX '98 )
PÂRGHIE s. (TEHN.)1. (înv. și reg.) părângă, (reg.) mătărângă, parmaclâc, (Mold.) tăbârcă, (înv.) mangeal. (~ de ridicat greutăți.)2. v. braț. (~ a unei balanțe.)3. cârmă, drug, oiște, proțap. (~ la moara de vânt.)4. (reg.) pocănea, terteleci. (~ la joagărul de bușteni.)5. v. proțap. (~ la fântână.)6. (pop.) săgeată. (~ la leagăn.) (Sursa: Sinonime )
pârghie s. f. (sil. -ghi-e), art. pârghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. pârghiei; pl. pârghii, art. pârghiile (sil. -ghi-i-) (Sursa: Ortografic )
PÂRGHIE ~if. 1) Bară mobilă care se poate roti în jurul unei axe imobile sub acțiunea forțelor situate într-un plan perpendicular pe axa de rotație. 2) Par sau drug care, având un punct de reazem, servește la ridicarea unei greutăți. 3) Forță care stimulează o activitate. Reforma economică radicală este principala ~ a restructurării. [G.-D. pârghiei; Sil. -ghi-e] /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
