PUTINÍCĂ, putinele, s. f. Diminutiv al lui putină. [Pl. si: putinici] – Putină + suf. -ică. (Sursa: DEX '98 )
PUTINÍCĂ s. (reg.) brădoaie, putinioară, (Transilv.) ghiobuleț. (~ cu brânză.) (Sursa: Sinonime )
putinícă s. f., g.-d. art. putinélei/putinícii; pl. putinéle/putiníci (Sursa: Ortografic )
| putinică (pl. -ele) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | putinică | putinica |
| plural | putinele | putinelele |
| genitiv-dativ | singular | putinele | putinelei |
| plural | putinele | putinelelor |
| vocativ | singular | putinică, putinico |
| plural | putinelelor |
| putinică (pl. -ici) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | putinică | putinica |
| plural | putinici | putinicile |
| genitiv-dativ | singular | putinici | putinicii |
| plural | putinici | putinicilor |
| vocativ | singular | putinică, putinico |
| plural | putinicilor |
