Dex.Ro Mobile
PUTINÉI, putineie, s. n. Putină mică, înaltă și strâmtă, în care se bate smântâna ca sa se aleagă untul. – Putină + suf. -ei. (Sursa: DEX '98 )

PUTINÉI s. (reg.) bădâi, masleancă. (În ~se bate smântâna.) (Sursa: Sinonime )

putinéi s. n., pl. putinéie (Sursa: Ortografic )

PUȚINÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puținei, -ele, adj., adv. Puțintel. ◊ Expr. Puținel și... = aproape că..., gata-gata să... – Puțin + suf. -el, -ea, -ică. (Sursa: DEX '98 )

PUTINÉI ~ie n. Vas asemanător cu o putină, dar înalt și strâmt, în care se bate smântâna sau laptele pentru a alege untul. /putină + suf. ~ei (Sursa: NODEX )

PUȚINÉL adj., adv. v. puțintel. (Sursa: Sinonime )

puținél adj. m., pl. puținéi; f. sg. puțineá/puținícă, pl. puținéle (Sursa: Ortografic )

puțínul adj. (Sursa: DMLR )

Declinări/Conjugări
putinei   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular putinei putineiul
plural putineie putineiele
genitiv-dativ singular putinei putineiului
plural putineie putineielor
vocativ singular putineiule
plural putineielor

puținel   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puținel puținelul puținea, puțini puțineaua, puținica
plural puținei puțineii puținele puținelele
genitiv-dativ singular puținel puținelului puținele puținelei
plural puținei puțineilor puținele puținelelor
vocativ singular
plural

puținul   articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume masculin feminin
nominativ-acuzativ singular puținul puțina
plural puținii puținele
genitiv-dativ singular puținului puținei
plural puținilor puținelor