PUSTNICÍ,pustnicesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnicí vb. IV] – Din pustnic. (Sursa: DEX '98 )
PUSTNICÍ vb. a (se) schimnici, a (se) sihăstri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.) (Sursa: Sinonime )
pustnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicésc, imperf. 3 sg. pustniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. pustniceáscă (Sursa: Ortografic )
PÚSTNIC, -Ă,pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: púsnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ. (Sursa: DEX '98 )
A PUSTNICÍ ~éscintranz. 1) A fi pustnic; a sihăstri; a schimnici. 2) A face să se pustnicească. /Din pustnic (Sursa: NODEX )
A SE PUSTNICÍ mă ~éscintranz. 1) A deveni pustnic; a se sihăstri; a se schimnici. 2) fig. A trăi izolat de lume (ca un pustnic); a se sihăstri; a se schimnici. /Din pustnic (Sursa: NODEX )
PÚSTNIC ~cim. 1) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume ducându-și viața în post și rugăciuni; sihastru; schimnic; ascet. 2) fig. Persoană care duce o viață izolată și aspră. /<sl. pustyniniku (Sursa: NODEX )
PÚSTNIC s. anahoret, ascet, eremit, schimnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ul trăiește prin locuri pustii.) (Sursa: Sinonime )
pústnic s. m. (sil. mf. pust-), pl. pústnici (Sursa: Ortografic )
