Dex.Ro Mobile
PUSTIÍT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii. (Sursa: DEX '98 )

PUSTIÍT adj. v. distrus. (Sursa: Sinonime )

PUSTIÍT adj. v. deșert, gol, necultivat, pustiu, sălbatic, vid. (Sursa: Sinonime )

PUSTIÍT s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie. (Sursa: Sinonime )

PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu. (Sursa: DEX '98 )

A PUSTIÍ ~ésc tranz. (case, localități, terenuri etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a devasta. /Din pustiu (Sursa: NODEX )

A SE PUSTIÍ mă ~ésc intranz. 1) A se pierde printre străini; a fi departe de locurile natale. 2) rar A se retrage în singurătate; a se însingura. /Din pustiu (Sursa: NODEX )

PUSTIÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PUSTII și A SE PUSTII. 2) Care este însingurat; izolat; solitar. Suflet ~. /v. a (se) pustii (Sursa: NODEX )

PUSTIÍ vb. v. distruge. (Sursa: Sinonime )

PUSTIÍ vb. v. abandona, asasina, lăsa, omorî, părăgini, părăsi, sălbătici, suprima, ucide. (Sursa: Sinonime )

pustií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiésc, imperf. 3 sg. pustiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pustiáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pustii   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pustii pustiire pustiit pustiind singular plural
pustiește pustiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pustiesc (să) pustiesc pustiam pustiii pustiisem
a II-a (tu) pustiești (să) pustiești pustiai pustiiși pustiiseși
a III-a (el, ea) pustiește (să) pustiască pustia pustii pustiise
plural I (noi) pustiim (să) pustiim pustiam pustiirăm pustiiserăm, pustiisem*
a II-a (voi) pustiiți (să) pustiiți pustiați pustiirăți pustiiserăți, pustiiseți*
a III-a (ei, ele) pustiesc (să) pustiască pustiau pustii pustiiseră
* Formă nerecomandată

pustiit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pustiit pustiitul pustii pustiita
plural pustiiți pustiiții pustiite pustiitele
genitiv-dativ singular pustiit pustiitului pustiite pustiitei
plural pustiiți pustiiților pustiite pustiitelor
vocativ singular
plural