- De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme
PURÍU s. v. părinte, tată. (Sursa: Sinonime )
puríu, puríe, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) cărunt; bătrân. 2. (înv.) tată. (Sursa: DAR )
puríu (puríi), s. m. – (Arg.) Tată. Țig. puro, puri „bătrîn” (Vasiliu, GS, VII, 124; Juilland 172). – Der. purie, s. f. (Arg., mamă). (Sursa: DER )
| puriu adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | puriu | puriul | purie | puria |
| plural | purii | puriii | purii | puriile |
| genitiv-dativ | singular | puriu | puriului | purii | puriei |
| plural | purii | puriilor | purii | puriilor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
