PURITÁTE s. f. Faptul de a fi pur; curățenie. ♦ Fig. (Rar) Castitate, curățenie sufletească, candoare. – Din lat. puritas, -atis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PURITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este pur; curățenie. ♦ (Fig.) Nevinovăție, castitate; candoare. [Cf. lat. puritas, fr. pureté]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PURITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este pur. 2. (fig.) curățenie morală, nevinovăție; candoare. 3. (biol.) ă gameților = fenomen prin care celulele de reproducere mascule și femele sunt haploide, în timp ce celulele somatice sunt diploide. (< it. purità, lat. puritas) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PURITÁTE s. 1. curățenie. (~ aurului.) 2. v. lim-pezime. 3. v. claritate. 4. v. desăvârșire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PURITÁTE s. v. candoare, castitate, fecio-rie, inocență, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, v*********e. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Puritate ≠ impuritate (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

puritáte s. f., g.-d. art. purității (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PURITÁTE ~ăți f. 1) Caracter pur. ~atea aurului. 2) fig. Curățenie sufletească; nevinovăție; neprihănire; inocență; candoare; castitate. /<lat. puritas, ~atis, fr. pureté (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard