PURIFICÁRE,purificări, s. f. Acțiunea de a (se) purifica și rezultatul ei. ◊ Purificarea apei = epurarea apei, v. epurare. – V. purifica. (Sursa: DEX '98 )
PURIFICÁREs.f. Acțiunea de a (se) purifica și rezultatul ei; curățire, purificație. [< purifica]. (Sursa: DN )
PURIFICÁRE s. 1. v. epurare. 2. v. limpezire. 3.(TEHN.) curățare, (rar) purificație. (~ metalului.)4. v. împrospătare. (Sursa: Sinonime )
purificáre s. f., g.-d. art. purificării; pl. purificări (Sursa: Ortografic )
PURIFICÁ,purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare. (Sursa: DEX '98 )
A PURIFICÁ purífictranz. 1) (substanțe, materiale, medii etc.) A face să fie pur; a curăța de impurități. 2) A elibera de tot ce este inutil sau dăunător. 3) A face să se purifice. /<fr. purifier, lat. purificare (Sursa: NODEX )
A SE PURIFICÁ mă puríficintranz. (despre persoane) A deveni (mai) curat moralicește. /<fr. purifier, lat. purificare (Sursa: NODEX )
PURIFICÁvb. I. tr. A face pur; a curăța. ♦ A elimina dintr-o limbă diferite elemente socotite străine. ♦ refl. A deveni mai pur din punct de vedere moral. [P.i. purífic. / < lat., it. purificare, cf. fr. purifier]. (Sursa: DN )
PURIFICÁvb. I. tr. a îndepărta elemente străine, a face pur; a curăța. ◊ (tehn.) a epura. II. refl. a deveni pur, nevinovat, fără pată. (< fr. purifier, lat. purificare) (Sursa: MDN )
PURIFICÁ vb. 1. v. epura. 2. v. limpezi. 3.(TEHN.) a curăța, (înv.) a lămuri. (A ~ un metal.)4. v. împrospăta. 5. v. mântui. (Sursa: Sinonime )
A purifica ≠ a polua, a vicia (Sursa: Antonime )
purificá vb., ind. prez. 1 sg. purífic, 3 sg. și pl. purífică (Sursa: Ortografic )
