Dex puricat, puricat, definiţie puricat, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

PURICÁT, puricaturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) purica; puricătură. – V. purica. (Sursa: DEX '98 )

PURICÁT s. v. puricare. (Sursa: Sinonime )

puricát s. n., pl. puricáturi (Sursa: Ortografic )

PURICÁ, púric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: purecá vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem). (Sursa: DEX '98 )

A PURICÁ púric tranz. 1) A curăța de purici. 2) fig. A examina exagerat de migălos. /<lat. pulicare (Sursa: NODEX )

PURICÁ vb. v. despăduchea, păduchea. (Sursa: Sinonime )

puricá vb., ind. prez. 1 sg. púric, 3 sg. și pl. púrică (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

purica verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) purica	puricare	puricat	puricând	singular	plural
		(a) purica	puricare	puricat	puricând	purică	puricați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	puric	(să) puric	puricam	puricai	puricasem
	a II-a (tu)	purici	(să) purici	puricai	puricași	puricaseși
	a III-a (el, ea)	purică	(să) purice	purica	purică	puricase
plural	I (noi)	puricăm	(să) puricăm	puricam	puricarăm	puricaserăm, puricasem*
	a II-a (voi)	puricați	(să) puricați	puricați	puricarăți	puricaserăți, puricaseți*
	a III-a (ei, ele)	purică	(să) purice	puricau	puricară	puricaseră

* Formă nerecomandată

puricat (adj.) adjectiv		masculin		feminin
puricat (adj.) adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	puricat	puricatul	puricată	puricata
nominativ-acuzativ	plural	puricați	puricații	puricate	puricatele
genitiv-dativ	singular	puricat	puricatului	puricate	puricatei
genitiv-dativ	plural	puricați	puricaților	puricate	puricatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

puricat (puricare; -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	puricat	puricatul
nominativ-acuzativ	plural	puricaturi	puricaturile
genitiv-dativ	singular	puricat	puricatului
genitiv-dativ	plural	puricaturi	puricaturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—